Considerentele cele mai importante pentru care complexul de la Biertan a fost inclusă pe lista UNESCO au fost mărimea acestuia şi forma originară în mare parte intactă, care prezintă o cantitate impresionantă de elemente originale, caracteristice tipului arhitectural din perioada sa cea mai înfloritoare.
Localitatea Biertan este atestată documentar în 1283, când printr-un document capitalul episcopiei romano-catolice din Alba Iulia cerea preoţilor catolici din comunităţile săseşti anumite impozite. În 1397 a fost denumită “oppidum” – burg, iar în 1418 Sigismund de Luxemburg a dăruit localităţii “dreptul de sabie” ("ius gladii"). În 1486 burg-ul Biertan este atestat într-un document prin care Matei Corvin dispensează a treia parte din bărbaţii apţi de luptă de obligaţiile lor în caz de război. Din 1572 până în 1867 a fost reşedinţa episcopiilor evanghelici din Transilvania. În 1572 preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendant suprem al comunităţii evanghelice din Transilvania, localitatea câştigând în importanţa spiritual - religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ.
Ca orice aşezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul franconic al şirurilor de case în jurul unei pieţe centrale, deasupra căreia se înalţă o impunătoare biserică-cetate. Suprafaţa totală a complexului este de aproape un hectar. Biserica are lungimea de 45,15 metri, lăţimea de 22,7 metri şi o înălţime de 16 metri. Este menţionată pentru prima oară în anul 1412, fiind ridicată pe ruinele unui edificiu mai vechi.
Biserica în stil gotic târziu a fost construită între 1486 - 1524 şi a fost limitată de configuraţia terenului pe care a fost ridicată. Fortificaţiile sunt mai vechi decât biserica. Pot fi observate mai multe stadii ale construcţiei: prima incintă, datând din secolul al XIV-lea, cea de a doua din aproximativ aceeaşi perioadă cu biserica şi cea de-a treia din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Cele 3 ziduri concentrice erau legate între ele de turnuri poarta.
Întregul amplasament are 6 turnuri şi 3 bastioane. La nord-est de biserica se află Turnul cu Ceas, la primul zid de incintă, având ferestre de tragere si o pasarela din lemn. Ceasul se află deasupra acoperişului piramidal şi înca mai funcţioneaza şi acum. La nord urmează Turnul cu Clopot şi Turnul Mausoleului unde se află pietrele de mormânt ale preotului care a ridicat biserica şi ale episcopilor înmormântaţi în Biertan.
In partea de sud se afla Turnul Catolic, unde este şi o capelă destinată saşilor care nu au dorit sa treaca la protestantism. Turnul Primariei este situat în partea de vest a bisericii, care este în acelaşi timp un turn-poartă care făcea legătura între zidul interior şi zidul mijlociu. Aici trecea şi drumul pentru căruţe.
În partea de sud se află două turnuri poarta, numite Turnurile Portii, unul corespunzator zidului al treilea de incintă şi celălalt corespunzător zidului al doilea. Turnul interior este numit Turnul Slăninii, pentru că în vreme de asediu aici se depozitau alimentele.
În bastionul estic (Turnul Închisoare) era pe vremuri carcera unde conform legendei erau închişi soţii şi soţiile acestora în cazul în care se certau. Li se dădea o singură farfurie, lingură, furculiţă, cană şi un singur pat pe tot timpul şederii. De obicei, ieşeau de acolo împăcaţi fără a se mai apela la justiţie.
Accesul în interior spre biserică se face printr-o scară lungă de 100 de metri, care porneşte din piaţa centrală a satului, de lângă turnul paznicului. La capătul ei se află o piatră mare pe care, duminica, erau aşezaţi cei care făceau lucruri rele în cursul săptămânii, spre a fi văzuţi de întreaga comunitate.
Biserica are trei hale de înălţimi egale. Intrarea se face prin trei porţi: de vest, de nord şi de sud. Piesa de rezistenţă a bisericii este altarul poliptic, cel mai mare din Transilvania, alcătuit din 28 de panouri realizate între 1482 şi 1513 de un pictor care s-a format probabil în ambianţa culturală din Viena şi Nürenberg. În centrul altarului se află sculpturi reprezentând un crucifix care îi prezintă pe Fecioara Maria, Iisus şi Maria Magdalena îmbrăţişând crucea. Pe cele doua panouri laterale ale registrului superior sunt reprezentate viziuni ale lui Ezekiel si Împăratului Augustus.
Sunt cunoscute câteva nume ale meşterilor care au lucrat aici: Ulrich din Braşov – tăietor în piatră, Johannes Reichmuth din Sighişoara. Cea mai cunoscută personalitate este preotul Johannes, al cărui nume sau iniţială apare în mai multe colţuri ale interiorului bisericii.
Datorită sistemului original de închidere, care funcţionează şi astăzi, uşa sacristiei se bucură de faimă internaţională, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris. Aceasta reprezintă un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală. Cele şapte covoare din Asia Mică împreună cu alte ţesături incluzând steagurile breslelor, cristelniţele şi uşile de la nord, sud şi vest, de asemenea constituie piese de o valoare inestimabilă.
Sunt păstrate trei clopote medievale. Clopotul mare datează de la începutul secolului XV şi este inscripţionat în minuscule gotice. Clopotul mijlociu poate fi datat în secolul XIV şi poartă aceeaşi inscripţie în majuscule, iar clopotul mic are inscripţionat doar anul. Un clopot din secolul XIV a fost rechiziţionat în primul război mondial. Clopotul ceasului ce bate ora poartă, la rândul său, o inscripţie.
În 1704 puternica cetate a a fost luată prin surprindere de curuţi, şi devastată. Aceştia au furat preţioasele vase de cult, documente inestimabile şi au violat criptele episcopilor în căutare de tezaure. Mai tîrziu, în 1783 a fost demolat un bastion pentru a face loc localului unei şcoli pentru fete, iar în 1840 celulele închisorii au fost transformate într-o casă pentru paznic.
Biertan este un loc încărcat de istorie. Cea mai semnificativă descoperire arheologică de aici datează din secolul al IV-lea, fiind vorba de o tabula ansata de bronz cu inscripţie latină: EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI (eu, Zenovius, am pus acest dar), un chrismon (XP) înscris într-un cerc de bronz şi fragmente din lamă de bronz şi lănţişoare, toate aparţinând, probabil, unei lămpi-pandantiv dintr-un sanctuar creştin. Piesa, care a intrat în literatură sub numele de Donariul de la Biertan, a fost descoperită în 1775 în pădurea Chimdru, la circa 5 km de localitate. A fost donată la 7 martie 1779 guvernatorului Transilvaniei, baron Samuel von Brukenthal, de către primarul Mediaşului Michael von Heydendorf cel Bătrân, iar în scrisoarea de însoţire se scria că obiectul a fost găsit la o oră de mers de Biertan spre hotarul Copşei, "într-o vale adâncă şi sălbatică, sub un stejar foarte bătrân răsturnat de furtună, lângă un izvor cu apă foarte bună".
Din anul 1990 la Biertan are loc întâlnirea saşilor de pretutindeni în fiecare an, în prima sâmbata după 15 septembrie. Dupa participarea la slujbă urmează o paradă a portului, târgul meşteşugarilor şi manifestări culturale. Puteţi ajunge aici venind dinspre Sighişoara pe DN14 spre Mediaş şi făcând la stânga pe un drum secundar în localitatea Şaroş (la 18km de Sighişoara). Pe acest drum, destul de pitoresc din punct de vedere al peisajului, veţi ajunge după 8 km în satul Biertan.
Venind dinspre Sibiu, urmăriti tot DN14 (spre Sighişoara) şi veţi ajunge în localitatea Şaroş după aproximativ 74 km, iar de acolo se face drumul către Biertan (la dreapta).
autor: Aldor Balazs
[articol aparut in revista Colectionarul Roman, nr.3, seria II]
