Biserica din Densus, Hunedoara

Densuș, mai demult Demșuș, (în maghiară Demsus, în germană Demsdorf) este un sat în județul Hunedoara, Transilvania, România. Este reședința comunei Densuș.

Biserica Sfântul Nicolae din Densuș este una din cele mai vechi biserici din România în care serviciul liturgic se desfășoară neîntrerupt până în prezent. Edificiul a fost ridicat în secolul al XIII-lea în stil romanic, pe ruinele unei construcții din antichitate (sec. IV). De plan pătrat (cca 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se află o absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică în sec. XIV-XV. Construită din pietre fasonate romane aduse din ruinele din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri, în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească. Lăcașul a fost folosit ca biserică de către românii care au îmbrățișat calvinismul, iar după unirea românilor transilvăneni cu Biserica Romei a devenit biserică greco-catolică. În 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, lăcașul a fost trecut de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române.

Jurnal de calator

"Am mers către una din minunile ţării, cea mai veche biserică din piatră – biserica din Densuş. Locul de baştină al Densusienilor, Ovid şi Nicolae. Situată în vârful unui deal, albă ca o mireasă, te uimeşte prin stilul său arhitectural… de nicăieri. Pietre funerare romane, coloane de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, pietre dacice fasonate… totul se împleteşte într-un fel de eclectism straniu. Doi lei tronează pe acoperişul meşteşugit. Cimitirul, de jur împrejur, are o linişte pe care nu am mai zărit-o pe nici unde. Nici măcar în Pere Lachaise-ul parizian. O grădină mărginită de baze de coloane antice.

Cine nu a văzut biserica din Densuş pot spune ce este un om mai sărac. Acolo zace o parte din istoria noastră încă nedescoperită şi încă nescrisă, şi este un loc pe care ar trebui să îl avem pe lista de lucruri de făcut într-o viaţă. Pe lângă o casă, un pom (sau mai mulţi ar fi bine, în condiţiile lumii ăsteia nebune), un copil. Să mai adăugăm cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi biserica din Densuş.)

Multă lume nici nu ştie că există două Sarmizegetuse: Regia şi Ulpia Traiana. Una păstrată de comunitatea de arheologi îngrădită, unde plăteşti să intri, unde nu vezi pic de gunoi (deh, e situată lângă şosea), iar alta în creierii munţilor, neîngrijită dar în schimb cariată de căutătorii de aur (a propos, zeci de jeepuri au trecut pe lângă noi spre munte, cât am stat la pensiune… nu erau turişti, să fim bine înţeleşi). Ulpia Traiana are punct de informare turistică, de unde poţi cumpăra o carte, dacă vrei. Are toalete, nu trebuie să cauţi un pâlc de copăcei şi coşuri de gunoi pentru a nu lăsa mizerie după tine. Şi gazon tăiat mărunt. De Regia abia dacă se ocupă cineva… Am rămas profund mâhnită de ce am văzut. Nu pentru că era ceva neplăcut în faţa ochilor, ci pentru că poţi compara rezultatele.. încă sărutăm picioarele celor care ne-au cotropit. Încă sărutăm picioarele marilor puteri, sperând să ne arunce de la masa lor un os sau să nu ne alunge din castelele lor. Unde oricum nu suntem. Sunt tristă pentru că undeva, în istoria noastră ca neam, ceva s-a schimbat teribil de urât. Şi nu ştiu cine ne mai poate ajuta. Sau cum ne putem ajuta noi înşine.

Atât despre călătoria noastră în ţinuturile unde dacii încă se mai fac auzţi. Acum suntem în oraşul prăfuit, unde ne luptăm să trăim bine."

Istoricii au pareri impartite. Unii spun ca ar fi fost ridicata pe ruinele unui edicifiu pre-crestin din Dacia, altii cred ca a fost ridicata pe fundatia unui templu inchinat zeului Marte, multi spun ca biserica a fost mai intai un mausoleu inchinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci, Nicolae Iorga o plaseaza in secolul al XVI-lea iar istoricul de arta Vataseanu crede ca ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
Cert este un singur lucru: la ora actuala este cea mai veche biserica din Romania in care se mai tin slujbe.

 

 

Biserica are o lungime de 30 de metri, latimea de 8 metri, inaltimea de 18 metri si un spatiu interior de 15 metri patrati. Zidurile au fost construite din caramizi cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, blocuri, marmura, coloane si statui luate din Ulpia Traiana. Pronaosul, in forma de L, este descoperit, strajuit de patru stalpi grosi, imbracati in pietre funerare. De asemenea, Masa Altarului este realizata tot dintr-o piatra funerara de pe care au fost sterse literele. Deasupra se afla doi lei care stau cu spatele unul la altul. Naosul este strapuns de un turn in jurul caruia se afla un spatiu ingust acoperit cu o bolta de sprijin iar la est se afla o absida semicirculara.

 

 

 

Acoperisul este realizat din placi de piatra. Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, a fost data in secolul al XV-lea iar mesterul care a realizat-o si-a lasat o semnatura simpla: Stefan. Pe unul dintre stalpi este reprezentat Pruncul Isus, imbracat in costul popular romanesc, tinut in brate de Fecioara Maria. Din pacate, multe picturi au fost distruse de reformisti in perioada Evului Mediu.
Specialistii spun ca Biserica din Densus ar putea fi o copie a Bisericii San-Nicoara din Curtea de Arges, din care s-au mai pastrat doar niste ruine.
Coincidenta ar fi si faptul ca are acelasi hram, Sf. Nicolae, ca si biserica argeseana.

 

 

Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, dateaza din secolul al XV-lea – Biserica din Densus.

Un moment crucial in istoria acestei biserici s-a petrecut la mijlocul secolului al XIX-lea. La un moment dat localnicii au vrut s-o darame pentru a construi alta mai mare. In cele din urma a fost salvata de autoritatile de la Budapesta care au considerat-o un monument si au interzis demolarea.

In perioada dinainte de 1989, imaginea Bisericii din Densus se afla pe unul dintre cele mai raspandite timbre postale, cel cu valoarea de 40 de bani.

In urma cu cativa ani, cu sprijinul ambasadorului SUA la Bucuresti, Michael Guest, Biserica a primit o donatie de 20.000 de dolari din partea statului american, bani care au fost folositi la refacerea unei mari parti din pictura.

Pentru a ajunge la Biserica din Densus se merge cu masina in afara orasului Hateg circa 10 kilometri, iar in centrul satului Totesti se vireaza dreapta. Posibilitati de cazare exista doar in Hateg sau la Sarmisegetusa.

Surse:

Wikipedia

http://nedeia.wordpress.com/

http://www.romanianmonasteries.org/

Patrimoniul mondial UNESCO din România

Patrimoniul Mondial UNESCO din România: Patrimoniul Mondial UNESCO include în prezent pe lista sa 7 monumente sau locuri din România:Delta Dunării, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighișoara, bisericile de lemn din Maramureș și fortărețele dacice din Munții Orăștiei.

De asemenea, în 2007 orașul Sibiu a fost capitală europeană a culturii, împreună cu orașul Luxemburg.

Lista

Biserica Mănăstirii Probota, jud. Suceava

Nume/Locația		Descriere	Ref. nr
Delta Dunării		Rezervația Biosferei Delta Dunării	588
Așezări săsești cu biserici fortificate din Transilvania		Așezări săsești cu biserici fortificate din Transilvania	596 bis
1	Biertan	Situl din Biertan cu biserica fortificată și o parte din oraș.
2	Câlnic, Alba	Satul Câlnic.
3	Dârjiu	Satul Dârjiu.
4	Prejmer	Satul Prejmer.
5	Saschiz	Satul Saschiz.
6	Valea Viilor	Satul Valea Viilor.
7	Viscri	Satul Viscri.
Mănăstirea Horezu		Mănăstirea de la Horezu	597
Bisericile pictate din nordul Moldovei		Bisericile pictate din nordul Moldovei	598
1	Arbore	Biserica Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
2	Mănăstirea Humor	Biserica Adormirea Maicii Domnului, Mănăstirea Humor.
3	Moldovița	Biserica Bunei Vestiri, Mănăstirea Moldovița.
4	Pătrăuți	Biserica Sfintei Cruci.
5	Probota	Biserica Sfântul Nicolae, Mănăstirea Probota.
6	Suceava	Biserica Sfântul Gheorghe, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou
7	Gura Humorului	Biserica Sfântul Gheorghe, Mănăstirea Voroneț.
Orașul vechi din Sighișoara		Orașul vechi din Sighișoara	902
Bisericile de lemn din Maramureș		Bisericile din lemn din Maramureș	904
1	Bârsana	Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Bârsana.
2	Budești	Biserica Sfântul Nicolae din Budești.
3	Desești	Biserica Sfânta Parascheva din Desești.
4	Ieud	Biserica Nașterea Fecioarei din Ieud Deal.
5	Plopiș/Șisești	Biserica Sfinții Arhangheli din Plopiș.
6	Poienile Izei	Biserica Sfânta Paraschiva din Poienile Izei.
7	Rogoz/Târgu Lăpuș	Biserica Sfinții Arhangheli din Rogoz.
8	Șurdești/Șisești	Biserica Sfinții Arhangheli din Șurdești.
Fortărețele dacice din Munții Orăștie		Fortărețele dacice din Munții Orăștie	906

Sursa: Wikipedia

Biserica fortificata din Biertan - Monument Unesco

Biserica fortificată din Biertan

Şapte dintre satele săseşti din centrul Ardealului, cu bisericile lor fortificate, fac astăzi parte din patrimoniul mondial UNESCO. Cea mai importantă dintre ele este cu siguranţă Biertan cu Biserica Fortificată din centrul localităţii, care a fost timp de 300 de ani sediul Episcopiei Evanghelice, centrul religios al saşilor din Transilvania. Biertan face parte dintre primele aşezări săseşti din Ardeal, iar valoarea excepţională a complexului de aici rezidă în faptul că el constituie una dintre cele mai reprezentative biserici fortificate, tipul de monument care întruchipează una din expresiile arhitecturale ale comunităţilor săseşti.

Considerentele cele mai importante pentru care complexul de la Biertan a fost inclusă pe lista UNESCO au fost mărimea acestuia şi forma originară în mare parte intactă, care prezintă o cantitate impresionantă de elemente originale, caracteristice tipului arhitectural din perioada sa cea mai înfloritoare.

Localitatea Biertan este atestată documentar în 1283, când printr-un document capitalul episcopiei romano-catolice din Alba Iulia cerea preoţilor catolici din comunităţile săseşti anumite impozite.  În 1397 a fost denumită “oppidum” – burg, iar în 1418 Sigismund de Luxemburg a dăruit localităţii “dreptul de sabie” ("ius gladii"). În 1486 burg-ul Biertan este atestat într-un document prin care Matei Corvin dispensează a treia parte din bărbaţii apţi de luptă de obligaţiile lor în caz de război. Din 1572 până în 1867 a fost reşedinţa episcopiilor evanghelici din Transilvania. În 1572 preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendant suprem al comunităţii evanghelice din Transilvania, localitatea câştigând în importanţa spiritual - religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ.

Ca orice aşezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul franconic al şirurilor de case în jurul unei pieţe centrale, deasupra căreia se înalţă o impunătoare biserică-cetate. Suprafaţa totală a complexului este de aproape un hectar. Biserica are lungimea de 45,15 metri, lăţimea de 22,7 metri şi o înălţime de 16 metri. Este menţionată pentru prima oară în anul 1412, fiind ridicată pe ruinele unui edificiu mai vechi.

Biserica în stil gotic târziu a fost construită între 1486 - 1524 şi a fost limitată de configuraţia terenului pe care a fost ridicată. Fortificaţiile sunt mai vechi decât biserica. Pot fi observate mai multe stadii ale construcţiei: prima incintă, datând din secolul al XIV-lea, cea de a doua din aproximativ aceeaşi perioadă cu biserica şi cea de-a treia din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.  Cele 3 ziduri concentrice erau legate între ele de turnuri poarta.

Întregul amplasament are 6 turnuri şi 3 bastioane. La nord-est de biserica se află Turnul cu Ceas, la primul zid de incintă, având ferestre de tragere si o pasarela din lemn. Ceasul se află deasupra acoperişului piramidal şi înca mai funcţioneaza şi acum. La nord urmează Turnul cu Clopot şi Turnul Mausoleului unde se află pietrele de mormânt ale preotului care a ridicat biserica şi ale episcopilor înmormântaţi în Biertan.

In partea de sud se afla Turnul Catolic, unde este şi o capelă destinată saşilor care nu au dorit sa treaca la protestantism. Turnul Primariei este situat în partea de vest a bisericii, care este în acelaşi timp un turn-poartă care făcea legătura între zidul interior şi zidul mijlociu. Aici trecea şi drumul pentru căruţe.

În partea de sud se află două turnuri poarta, numite Turnurile Portii, unul corespunzator zidului al treilea de incintă şi celălalt corespunzător zidului al doilea. Turnul interior este numit Turnul Slăninii, pentru că în vreme de asediu aici se depozitau alimentele.

În bastionul estic (Turnul Închisoare) era pe vremuri carcera unde conform legendei erau închişi soţii şi soţiile acestora în cazul în care se certau. Li se dădea o singură farfurie, lingură, furculiţă, cană şi un singur pat pe tot timpul şederii. De obicei, ieşeau de acolo împăcaţi fără a se mai apela la justiţie.

Accesul în interior spre biserică se face printr-o scară lungă de 100 de metri, care porneşte din piaţa centrală a satului, de lângă turnul paznicului. La capătul ei se află o piatră mare pe care, duminica, erau aşezaţi cei care făceau lucruri rele în cursul săptămânii, spre a fi văzuţi de întreaga comunitate.

Biserica are trei hale de înălţimi egale. Intrarea se face prin trei porţi: de vest, de nord şi de sud. Piesa de rezistenţă a bisericii este altarul poliptic, cel mai mare din Transilvania, alcătuit din 28 de panouri realizate între 1482 şi 1513 de un pictor care s-a format probabil în ambianţa culturală din Viena şi Nürenberg. În centrul altarului se află sculpturi reprezentând un crucifix care îi prezintă pe Fecioara Maria, Iisus şi Maria Magdalena îmbrăţişând crucea. Pe cele doua panouri laterale ale registrului superior sunt reprezentate viziuni ale lui Ezekiel si Împăratului Augustus.

Sunt cunoscute câteva nume ale meşterilor care au lucrat aici: Ulrich din Braşov – tăietor în piatră, Johannes Reichmuth din Sighişoara. Cea mai cunoscută personalitate este preotul Johannes, al cărui nume sau iniţială apare în mai multe colţuri ale interiorului bisericii.

Datorită sistemului original de închidere, care funcţionează şi astăzi, uşa sacristiei se bucură de faimă internaţională, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris. Aceasta reprezintă un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală. Cele şapte covoare din Asia Mică împreună cu alte ţesături incluzând steagurile breslelor, cristelniţele şi uşile de la nord, sud şi vest, de asemenea constituie piese de o valoare inestimabilă.

Sunt păstrate trei clopote medievale. Clopotul mare datează de la începutul secolului XV şi este inscripţionat în minuscule gotice.  Clopotul mijlociu poate fi datat în secolul XIV şi poartă aceeaşi inscripţie în majuscule, iar clopotul mic are inscripţionat doar anul. Un clopot din secolul XIV a fost rechiziţionat în primul război mondial. Clopotul ceasului ce bate ora poartă, la rândul său, o inscripţie.

În 1704 puternica cetate a a fost luată prin surprindere de curuţi, şi devastată. Aceştia au furat preţioasele vase de cult, documente inestimabile şi au violat criptele episcopilor în căutare de tezaure. Mai tîrziu, în 1783 a fost demolat un bastion pentru a face loc localului unei şcoli pentru fete, iar în 1840 celulele închisorii au fost transformate într-o casă pentru paznic.

Biertan este un loc încărcat de istorie. Cea mai semnificativă descoperire arheologică de aici datează din secolul al IV-lea, fiind vorba de o tabula ansata de bronz cu inscripţie latină: EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI (eu, Zenovius, am pus acest dar), un chrismon (XP) înscris într-un cerc de bronz şi fragmente din lamă de bronz şi lănţişoare, toate aparţinând, probabil, unei lămpi-pandantiv dintr-un sanctuar creştin. Piesa, care a intrat în literatură sub numele de Donariul de la Biertan, a fost descoperită în 1775 în pădurea Chimdru, la circa 5 km de localitate. A fost donată la 7 martie 1779 guvernatorului Transilvaniei, baron Samuel von Brukenthal, de către primarul Mediaşului Michael von Heydendorf cel Bătrân, iar în scrisoarea de însoţire se scria că obiectul a fost găsit la o oră de mers de Biertan spre hotarul Copşei, "într-o vale adâncă şi sălbatică, sub un stejar foarte bătrân răsturnat de furtună, lângă un izvor cu apă foarte bună".

Din anul 1990 la Biertan are loc întâlnirea saşilor de pretutindeni în fiecare an, în prima sâmbata după 15 septembrie. Dupa participarea la slujbă urmează o paradă a portului, târgul meşteşugarilor şi manifestări culturale. Puteţi ajunge aici venind dinspre Sighişoara pe DN14 spre Mediaş şi făcând la stânga pe un drum secundar în localitatea Şaroş (la 18km de Sighişoara). Pe acest drum, destul de pitoresc din punct de vedere al peisajului, veţi ajunge după 8 km în satul Biertan.

Venind dinspre Sibiu, urmăriti tot DN14 (spre Sighişoara) şi veţi ajunge în localitatea Şaroş după aproximativ 74 km, iar de acolo se face drumul către Biertan (la dreapta).

autor: Aldor Balazs
[articol aparut in revista Colectionarul Roman, nr.3, seria II]