Densuș, mai demult Demșuș, (în maghiară Demsus, în germană Demsdorf) este un sat în județul Hunedoara, Transilvania, România. Este reședința comunei Densuș.
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș este una din cele mai vechi biserici din România în care serviciul liturgic se desfășoară neîntrerupt până în prezent. Edificiul a fost ridicat în secolul al XIII-lea în stil romanic, pe ruinele unei construcții din antichitate (sec. IV). De plan pătrat (cca 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se află o absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică în sec. XIV-XV. Construită din pietre fasonate romane aduse din ruinele din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri, în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească. Lăcașul a fost folosit ca biserică de către românii care au îmbrățișat calvinismul, iar după unirea românilor transilvăneni cu Biserica Romei a devenit biserică greco-catolică. În 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, lăcașul a fost trecut de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române.
Jurnal de calator
"Am mers către una din minunile ţării, cea mai veche biserică din piatră – biserica din Densuş. Locul de baştină al Densusienilor, Ovid şi Nicolae. Situată în vârful unui deal, albă ca o mireasă, te uimeşte prin stilul său arhitectural… de nicăieri. Pietre funerare romane, coloane de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, pietre dacice fasonate… totul se împleteşte într-un fel de eclectism straniu. Doi lei tronează pe acoperişul meşteşugit. Cimitirul, de jur împrejur, are o linişte pe care nu am mai zărit-o pe nici unde. Nici măcar în Pere Lachaise-ul parizian. O grădină mărginită de baze de coloane antice.
Cine nu a văzut biserica din Densuş pot spune ce este un om mai sărac. Acolo zace o parte din istoria noastră încă nedescoperită şi încă nescrisă, şi este un loc pe care ar trebui să îl avem pe lista de lucruri de făcut într-o viaţă. Pe lângă o casă, un pom (sau mai mulţi ar fi bine, în condiţiile lumii ăsteia nebune), un copil. Să mai adăugăm cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi biserica din Densuş.)
Multă lume nici nu ştie că există două Sarmizegetuse: Regia şi Ulpia Traiana. Una păstrată de comunitatea de arheologi îngrădită, unde plăteşti să intri, unde nu vezi pic de gunoi (deh, e situată lângă şosea), iar alta în creierii munţilor, neîngrijită dar în schimb cariată de căutătorii de aur (a propos, zeci de jeepuri au trecut pe lângă noi spre munte, cât am stat la pensiune… nu erau turişti, să fim bine înţeleşi). Ulpia Traiana are punct de informare turistică, de unde poţi cumpăra o carte, dacă vrei. Are toalete, nu trebuie să cauţi un pâlc de copăcei şi coşuri de gunoi pentru a nu lăsa mizerie după tine. Şi gazon tăiat mărunt. De Regia abia dacă se ocupă cineva… Am rămas profund mâhnită de ce am văzut. Nu pentru că era ceva neplăcut în faţa ochilor, ci pentru că poţi compara rezultatele.. încă sărutăm picioarele celor care ne-au cotropit. Încă sărutăm picioarele marilor puteri, sperând să ne arunce de la masa lor un os sau să nu ne alunge din castelele lor. Unde oricum nu suntem. Sunt tristă pentru că undeva, în istoria noastră ca neam, ceva s-a schimbat teribil de urât. Şi nu ştiu cine ne mai poate ajuta. Sau cum ne putem ajuta noi înşine.
Atât despre călătoria noastră în ţinuturile unde dacii încă se mai fac auzţi. Acum suntem în oraşul prăfuit, unde ne luptăm să trăim bine."
Istoricii au pareri impartite. Unii spun ca ar fi fost ridicata pe ruinele unui edicifiu pre-crestin din Dacia, altii cred ca a fost ridicata pe fundatia unui templu inchinat zeului Marte, multi spun ca biserica a fost mai intai un mausoleu inchinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci, Nicolae Iorga o plaseaza in secolul al XVI-lea iar istoricul de arta Vataseanu crede ca ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
Cert este un singur lucru: la ora actuala este cea mai veche biserica din Romania in care se mai tin slujbe.
Cert este un singur lucru: la ora actuala este cea mai veche biserica din Romania in care se mai tin slujbe.
Biserica are o lungime de 30 de metri, latimea de 8 metri, inaltimea de 18 metri si un spatiu interior de 15 metri patrati. Zidurile au fost construite din caramizi cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, blocuri, marmura, coloane si statui luate din Ulpia Traiana. Pronaosul, in forma de L, este descoperit, strajuit de patru stalpi grosi, imbracati in pietre funerare. De asemenea, Masa Altarului este realizata tot dintr-o piatra funerara de pe care au fost sterse literele. Deasupra se afla doi lei care stau cu spatele unul la altul. Naosul este strapuns de un turn in jurul caruia se afla un spatiu ingust acoperit cu o bolta de sprijin iar la est se afla o absida semicirculara.
Acoperisul este realizat din placi de piatra. Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, a fost data in secolul al XV-lea iar mesterul care a realizat-o si-a lasat o semnatura simpla: Stefan. Pe unul dintre stalpi este reprezentat Pruncul Isus, imbracat in costul popular romanesc, tinut in brate de Fecioara Maria. Din pacate, multe picturi au fost distruse de reformisti in perioada Evului Mediu.
Specialistii spun ca Biserica din Densus ar putea fi o copie a Bisericii San-Nicoara din Curtea de Arges, din care s-au mai pastrat doar niste ruine.
Coincidenta ar fi si faptul ca are acelasi hram, Sf. Nicolae, ca si biserica argeseana.
Specialistii spun ca Biserica din Densus ar putea fi o copie a Bisericii San-Nicoara din Curtea de Arges, din care s-au mai pastrat doar niste ruine.
Coincidenta ar fi si faptul ca are acelasi hram, Sf. Nicolae, ca si biserica argeseana.
Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, dateaza din secolul al XV-lea – Biserica din Densus.
Un moment crucial in istoria acestei biserici s-a petrecut la mijlocul secolului al XIX-lea. La un moment dat localnicii au vrut s-o darame pentru a construi alta mai mare. In cele din urma a fost salvata de autoritatile de la Budapesta care au considerat-o un monument si au interzis demolarea.
In perioada dinainte de 1989, imaginea Bisericii din Densus se afla pe unul dintre cele mai raspandite timbre postale, cel cu valoarea de 40 de bani.
In urma cu cativa ani, cu sprijinul ambasadorului SUA la Bucuresti, Michael Guest, Biserica a primit o donatie de 20.000 de dolari din partea statului american, bani care au fost folositi la refacerea unei mari parti din pictura.
Pentru a ajunge la Biserica din Densus se merge cu masina in afara orasului Hateg circa 10 kilometri, iar in centrul satului Totesti se vireaza dreapta. Posibilitati de cazare exista doar in Hateg sau la Sarmisegetusa.
Surse:
Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu